In trecut, despre comunitati, institutii sociale si invatamant

Sentimentul apartenentei la comunitatea evreiasca din orasul Podu Iloaiei era întretinut pe baza unor asociatii de ajutor reciproc ori a unor societati cu scop filatropic. Una dintre ele, semnalata în1882, oferea atât medici cât si medicamente gratuite. În 1889, era pomenita, ca activând de mult timp, o alta societate, pentru îmbracarea copiilor saraci („Tomhei ani’im”). Iar în 1894 se înfiinta si o societate de tineri, „Achim”, care, vizând si ea asistarea saracilor, dona scolii comunitatii unele obiecte de mobilier. Dintre activitatile de binefacere mai amintim preocuparea de ajutorare a lehuzelor sarace (Societatea „Ida Strauss”), creata în 1912, si Societatea filantropica de doamne si domnisoare „Baroneasa Clara de Hirsch”, aparuta în 1919. Sub auspiciile sinonismului (prima sectie de „Hoverei Sion” se întemeia în 1891, fiind urmata de cercul „Carmel”,în 1901, apoi de sectia „Macabea” în 1902) se organizau multe manifestari culturale: cercuri de lectura, biblioteci cu lucrari în idis, româna si germana, conferinte despre istoria evreilor, sezatori literare, cursuri de ebraica, prezentarea unor piese de teatru. Dupa primul razboi mondial, când aceste activitati erau interzise, vechea sectie sionista îsi relua activitatea cu traditionala serbare de Hanuca. Se reiau cursurile de ebraica, se strâng noi fonduri si se organizeaza o gradinita de copii. În anii 1920 mai luau fiinta o asociatie sportiva (1922), o alta numita „Macabi” (1922) care organiza festivaluri literar-artistice, si clubul „Iavne” (1926), cu o sectie de sah.

Domeniul care aduna însa cel mai bine energiile comunitatile era învatamântul. În 1834, în orasul Podu Iloaiei existau deja trei dascali, numiti „melamdim”, pentru ca numarul lor sa se dubleze în 1845. În 1882 se stia ca unii copii din orasul Podu Iloaiei frecventau cursurile de Tora, special organizate pentru saraci, altii urmând fie scolile confesionale(în 1904 erau 5 aziluri confesionale), fie cursurile scolii primare publice. O statistica din 1898 arata ca în orasul Podu Iloaiei erau 4 dascali si 4 ajutoare (belferi), 2 învatatori care predau în particular româna, idis, germana, franceza, ebraica, aritmetica si ceva caligrafie. Învatamântul public, al statului, a început în comuna în 1862 pentru baieti si în 1865 pentru fete, functionând bine abia din 1867. Se primeau si evrei, dar cu unele inconveniente: baietii sedeau cu capul descoperit, frecventau scoala si sâmbata, zi în care nu scriau, trezind animozitati previzibile. Totusi, scoala primara din orasul Podu Iloaiei avea în 1884 în clasa I- 33 de elevi, dintre care 17 evrei, în clasa II - 8 evrei si 5 crestini, în clasa III - 9 evrei si 5 crestini. Iar din cele 58 de eleve ale scolii primare de fete numai 15 erau crestine. Ca urmare a încercarilor de a se limita accesul evreilor la instructie (prin legile din 1883 si 1896, care prevedeau primirea strainilor neprotejati de o putere straina numai „în limita locurilor disponibile” si neaparat cu taxa), în 1898 debuta scoala primara mixta, israelito-româna, întretinuta din donatii, baluri etc.A functionat mai întâi pe strada Garii, dar devenind neîncapatoare, la 11 mai 1914 se punea piatra de temelie a unui local nou, inaugurat la 25 ianuarie 1915. În timpul primului razboi mondial scoala era rechizitionata pentru a folosi ca spital militar. O data sfârsite ostilitatile, ea îsi relua activitatea, dar numai pâna în 1942, când evreii din orasul Podu Iloaiei erau evacuati la Iasi.

Învatamântul evreiesc din orasul Podu Iloaiei a dat vietii culturale si civice câtiva reprezentanti de seama: Buchman, Ghetel, inginer, implicat în viata publica a Iasului. Cohn, Ghersen, ziarist, redactor la „Di idise tukunft”(1899) Frenkel, Eliezer, autor al mai multor volume de eseuri si critica literara: „Naie idise dichtung”, „Problema evreiasca”(1946), „Dus idise vort”(1947) Kara, Itic, istoric, critic literar, teatral, prozator, a publicat în volumele „Marturii de veacuri”(1947), „Idise gramatik”(1948) Magder, Adolf, a publicat în volumele „Alia”(1913), „Marile erori”(1923), „Minunea minunilor”(1924). Podoleanu, Solomon, publicist, istoric; a publicat în volumele „Istoria presei evreiesti din România”(1938), „60 de scriitori români de origine evreiasca”(1935). Schwartz, Iulian, actor, om de cultura, scriitor, a publicat în volumele „Der farkisefter sraiber”(1947), „10 idise folksliden”(1947), „Literarise dermonungen”(1975), „Portret in eseien”(1979). Schwartz, Simcha, om de teatru, scriitor, scuptor; a publicat în volumele „Baudelaire, Verlaine; a activat în teatrul „Hakl Bakl” din Paris (1945-1956) Vigder, Litman, scriitor, traducator al lui Arghezi în idis(1965). Westler, Ghedale, om de teatru, recitator. Itik Kara (Svart), nascut la 13 octombrie 1906 în Podu Iloaie. A facut scoala primara aici, apoi a studiat la Liceul National din Iasi si a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Cernauti.Debutul sau publicistic are loc în anii 1932. Autor a mai multor lucrari de istorie si istorie literara, în româna si în idis. A scris monografiile comunitatilor evreiesti din orasele: Podu Iloaie, Bacau si Iasi, publicate de Editura Hasefer. Este laureat a doua premii în Israel si a premiului Hurmuzachi al Academiei Române, pe anul 1991.7