Orasul Podu Iloaiei este situata în partea de nord-est a României, fiind traversata de paralela 47º13' latitudine nordica si meridianul de 27º16' longitudine estica. Din punct de vedere geografic, se afla la est de Carpatii Orientali, în Depresiunea Jijia-Bahlui, la confluenta Bahluiului cu Bahluietul. Administrativ, Orasul Podu Iloaiei face parte din Judetul Iasi, avand aproximativ 10.500 locuitori, în majoritate de religie ortodocsi. Localitatea se afla pe un important ax de circulatie, pe drumurile care veneau de peste Carpati si duceau spre Iasi si de aici spre Crimeea. Si-a sporit importanta o data cu construirea caii ferate Iasi-Pascani, acest amanunt logistic implicând mica asezare în tragicele evenimente de la sfârsitul lui iunie 1941 care au avut un mare impact asupra comunitatilor de evrei din acest mic orasel.Comunitatea evreeasca din localitatea Podu Iloaiei a aparut în a doua jumatate a secolului XVIII si în prima jumatate a celui urmator, pe fondul general al marilor miscari demografice provocate de razboiul de sapte ani (1756-1763), de a doua si a treia împartire a Poloniei (1792, 1795) si mai ales de razboaiele ruso-austro-turce (1769-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1830).Pe de o parte, conflictele armate, pogromurile, prevederile fiscale si administrative antievreiesti ori încercarile de modernizare fortata înasprisera situatia evreilor din Prusia, tarile baltice, Cehia, Moravia, Silezia, Galitia si Rusia, îndemnându-i sa emigreze spre sud, într-o zona vecina, cu care mai avusesera contacte comerciale înca din secolul XVII.. Localitatea Podu Iloaie este mentionata în documente înca din secolul XVII (prima oara se pare ca în 1646). În preajma sa a avut loc lupta dintre domnitorul Vasile Lupu si succesorul sau Gheorghe Stefan (1653). Potrivit unei legende, numele locului ar fi fost Podu Lel(i)oaei, dupa evreica-hangita care ar fi construit, o punte peste Bahlui pentru a-si atrage clientii. Dar adevaratul început al târgusorului se leaga de domnia lui Ionita Sandu Sturdza. El confirma, în 1823, hrisovul din 1818 al domnitorului Scarlat Calimachi, ce acorda hatmanului Constantin Palade dreptul de întemeiere de târg la Podu Iloaie, pe mosia sa de la Totoiesti. În acest document se prevedeau explicit, în 16 puncte termenii întelegerii între proprietar si viitorii locuitori. Se prevede clar dreptul evreilor de a avea macelarii, de „a-si coace pâine si covrigi pentru casa”, de a avea „doua sinagogi, doua case pentru hahami lânga scoli, feredeul (baia publica) si tintirimul (cimitirul)” scutite de taxa („bezman”). O prevedere financiara a marcat si arhitectura specifica târgusorului: „fiecare poate expune marfa în fata casei; daca o face la capatul ulitei sau în medean, plateste proprietarului o taxa”.Înca se mai pastreza cateva case, „pe ulita mare”, care au intrarea direct din drum spre ceea ce era afacerea familiei, pravalia, atelierul, cârciuma, biroul s.a., dupa care urmau spatiile anexe, specifice unei economii semi-urbane si de locuire. Odata cu înfiintarea consulatelor straine din Iasi (prusac, austriac, francez, rus), la sfârsitul secolului XVIII si începutul celui urmator, evreii dobândeau dreptul de a se pune sub protectia acestor agentii, devenind „suditi”, adica supusi straini (cei care nu erau sub protectie straina erau numiti „raiale”, având un statut juridic si fiscal diferit). Numarul lor a crescut decisiv dupa 1829, când comertul extern al Tarilor Române era scos de sub tutela monopolului otoman, iar sansele de a prospera cresteau simtitor. Analizându-se evolutia oraselor din Moldova de pâna la Prut, s-a constatat ca în intervalul 1800-1850 au aparut aproximativ 60 de târguri noi, care se împart totusi în doua categorii: a) aceea a oraselor, considerate centre urbane cu o vechime remarcabila, din care face parte si Târgu Frumos; b) aceea târgurilor, ca centre semiurbane, cu activitati monofunctionale, careia îi apartine si Podu Iloaiei. Ultimul exemplu este un rezultat al afluxului imigrationist de dupa 1820, un caz graitor al extinderii târgurilor pe directia nord-sud, catre Iasi.
DESPRE ORASUL PODU ILOAIEI
Podu Iloaiei este o localitate în județul Iași, la circa 25 de kilometri vest de Iași. A fost declarat oraș la 12 octombrie 2005.
Orasul Podu Iloaiei este situata în partea de nord-est a României, fiind traversata de paralela 47º13' latitudine nordica si meridianul de 27º16' longitudine estica. Din punct de vedere geografic, se afla la est de Carpatii Orientali, în Depresiunea Jijia-Bahlui, la confluenta Bahluiului cu Bahluietul. Administrativ, Orasul Podu Iloaiei face parte din Judetul Iasi, avand aproximativ 10.500 locuitori, în majoritate de religie ortodocsi. Localitatea se afla pe un important ax de circulatie, pe drumurile care veneau de peste Carpati si duceau spre Iasi si de aici spre Crimeea. Si-a sporit importanta o data cu construirea caii ferate Iasi-Pascani, acest amanunt logistic implicând mica asezare în tragicele evenimente de la sfârsitul lui iunie 1941 care au avut un mare impact asupra comunitatilor de evrei din acest mic orasel.Comunitatea evreeasca din localitatea Podu Iloaiei a aparut în a doua jumatate a secolului XVIII si în prima jumatate a celui urmator, pe fondul general al marilor miscari demografice provocate de razboiul de sapte ani (1756-1763), de a doua si a treia împartire a Poloniei (1792, 1795) si mai ales de razboaiele ruso-austro-turce (1769-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1830).Pe de o parte, conflictele armate, pogromurile, prevederile fiscale si administrative antievreiesti ori încercarile de modernizare fortata înasprisera situatia evreilor din Prusia, tarile baltice, Cehia, Moravia, Silezia, Galitia si Rusia, îndemnându-i sa emigreze spre sud, într-o zona vecina, cu care mai avusesera contacte comerciale înca din secolul XVII.. Localitatea Podu Iloaie este mentionata în documente înca din secolul XVII (prima oara se pare ca în 1646). În preajma sa a avut loc lupta dintre domnitorul Vasile Lupu si succesorul sau Gheorghe Stefan (1653). Potrivit unei legende, numele locului ar fi fost Podu Lel(i)oaei, dupa evreica-hangita care ar fi construit, o punte peste Bahlui pentru a-si atrage clientii. Dar adevaratul început al târgusorului se leaga de domnia lui Ionita Sandu Sturdza. El confirma, în 1823, hrisovul din 1818 al domnitorului Scarlat Calimachi, ce acorda hatmanului Constantin Palade dreptul de întemeiere de târg la Podu Iloaie, pe mosia sa de la Totoiesti. În acest document se prevedeau explicit, în 16 puncte termenii întelegerii între proprietar si viitorii locuitori. Se prevede clar dreptul evreilor de a avea macelarii, de „a-si coace pâine si covrigi pentru casa”, de a avea „doua sinagogi, doua case pentru hahami lânga scoli, feredeul (baia publica) si tintirimul (cimitirul)” scutite de taxa („bezman”). O prevedere financiara a marcat si arhitectura specifica târgusorului: „fiecare poate expune marfa în fata casei; daca o face la capatul ulitei sau în medean, plateste proprietarului o taxa”.Înca se mai pastreza cateva case, „pe ulita mare”, care au intrarea direct din drum spre ceea ce era afacerea familiei, pravalia, atelierul, cârciuma, biroul s.a., dupa care urmau spatiile anexe, specifice unei economii semi-urbane si de locuire. Odata cu înfiintarea consulatelor straine din Iasi (prusac, austriac, francez, rus), la sfârsitul secolului XVIII si începutul celui urmator, evreii dobândeau dreptul de a se pune sub protectia acestor agentii, devenind „suditi”, adica supusi straini (cei care nu erau sub protectie straina erau numiti „raiale”, având un statut juridic si fiscal diferit). Numarul lor a crescut decisiv dupa 1829, când comertul extern al Tarilor Române era scos de sub tutela monopolului otoman, iar sansele de a prospera cresteau simtitor. Analizându-se evolutia oraselor din Moldova de pâna la Prut, s-a constatat ca în intervalul 1800-1850 au aparut aproximativ 60 de târguri noi, care se împart totusi în doua categorii: a) aceea a oraselor, considerate centre urbane cu o vechime remarcabila, din care face parte si Târgu Frumos; b) aceea târgurilor, ca centre semiurbane, cu activitati monofunctionale, careia îi apartine si Podu Iloaiei. Ultimul exemplu este un rezultat al afluxului imigrationist de dupa 1820, un caz graitor al extinderii târgurilor pe directia nord-sud, catre Iasi.
Orasul Podu Iloaiei este situata în partea de nord-est a României, fiind traversata de paralela 47º13' latitudine nordica si meridianul de 27º16' longitudine estica. Din punct de vedere geografic, se afla la est de Carpatii Orientali, în Depresiunea Jijia-Bahlui, la confluenta Bahluiului cu Bahluietul. Administrativ, Orasul Podu Iloaiei face parte din Judetul Iasi, avand aproximativ 10.500 locuitori, în majoritate de religie ortodocsi. Localitatea se afla pe un important ax de circulatie, pe drumurile care veneau de peste Carpati si duceau spre Iasi si de aici spre Crimeea. Si-a sporit importanta o data cu construirea caii ferate Iasi-Pascani, acest amanunt logistic implicând mica asezare în tragicele evenimente de la sfârsitul lui iunie 1941 care au avut un mare impact asupra comunitatilor de evrei din acest mic orasel.Comunitatea evreeasca din localitatea Podu Iloaiei a aparut în a doua jumatate a secolului XVIII si în prima jumatate a celui urmator, pe fondul general al marilor miscari demografice provocate de razboiul de sapte ani (1756-1763), de a doua si a treia împartire a Poloniei (1792, 1795) si mai ales de razboaiele ruso-austro-turce (1769-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1830).Pe de o parte, conflictele armate, pogromurile, prevederile fiscale si administrative antievreiesti ori încercarile de modernizare fortata înasprisera situatia evreilor din Prusia, tarile baltice, Cehia, Moravia, Silezia, Galitia si Rusia, îndemnându-i sa emigreze spre sud, într-o zona vecina, cu care mai avusesera contacte comerciale înca din secolul XVII.. Localitatea Podu Iloaie este mentionata în documente înca din secolul XVII (prima oara se pare ca în 1646). În preajma sa a avut loc lupta dintre domnitorul Vasile Lupu si succesorul sau Gheorghe Stefan (1653). Potrivit unei legende, numele locului ar fi fost Podu Lel(i)oaei, dupa evreica-hangita care ar fi construit, o punte peste Bahlui pentru a-si atrage clientii. Dar adevaratul început al târgusorului se leaga de domnia lui Ionita Sandu Sturdza. El confirma, în 1823, hrisovul din 1818 al domnitorului Scarlat Calimachi, ce acorda hatmanului Constantin Palade dreptul de întemeiere de târg la Podu Iloaie, pe mosia sa de la Totoiesti. În acest document se prevedeau explicit, în 16 puncte termenii întelegerii între proprietar si viitorii locuitori. Se prevede clar dreptul evreilor de a avea macelarii, de „a-si coace pâine si covrigi pentru casa”, de a avea „doua sinagogi, doua case pentru hahami lânga scoli, feredeul (baia publica) si tintirimul (cimitirul)” scutite de taxa („bezman”). O prevedere financiara a marcat si arhitectura specifica târgusorului: „fiecare poate expune marfa în fata casei; daca o face la capatul ulitei sau în medean, plateste proprietarului o taxa”.Înca se mai pastreza cateva case, „pe ulita mare”, care au intrarea direct din drum spre ceea ce era afacerea familiei, pravalia, atelierul, cârciuma, biroul s.a., dupa care urmau spatiile anexe, specifice unei economii semi-urbane si de locuire. Odata cu înfiintarea consulatelor straine din Iasi (prusac, austriac, francez, rus), la sfârsitul secolului XVIII si începutul celui urmator, evreii dobândeau dreptul de a se pune sub protectia acestor agentii, devenind „suditi”, adica supusi straini (cei care nu erau sub protectie straina erau numiti „raiale”, având un statut juridic si fiscal diferit). Numarul lor a crescut decisiv dupa 1829, când comertul extern al Tarilor Române era scos de sub tutela monopolului otoman, iar sansele de a prospera cresteau simtitor. Analizându-se evolutia oraselor din Moldova de pâna la Prut, s-a constatat ca în intervalul 1800-1850 au aparut aproximativ 60 de târguri noi, care se împart totusi în doua categorii: a) aceea a oraselor, considerate centre urbane cu o vechime remarcabila, din care face parte si Târgu Frumos; b) aceea târgurilor, ca centre semiurbane, cu activitati monofunctionale, careia îi apartine si Podu Iloaiei. Ultimul exemplu este un rezultat al afluxului imigrationist de dupa 1820, un caz graitor al extinderii târgurilor pe directia nord-sud, catre Iasi.
In trecut, despre comunitati, institutii sociale si invatamant
Sentimentul apartenentei la comunitatea evreiasca din orasul Podu Iloaiei era întretinut pe baza unor asociatii de ajutor reciproc ori a unor societati cu scop filatropic. Una dintre ele, semnalata în1882, oferea atât medici cât si medicamente gratuite. În 1889, era pomenita, ca activând de mult timp, o alta societate, pentru îmbracarea copiilor saraci („Tomhei ani’im”). Iar în 1894 se înfiinta si o societate de tineri, „Achim”, care, vizând si ea asistarea saracilor, dona scolii comunitatii unele obiecte de mobilier. Dintre activitatile de binefacere mai amintim preocuparea de ajutorare a lehuzelor sarace (Societatea „Ida Strauss”), creata în 1912, si Societatea filantropica de doamne si domnisoare „Baroneasa Clara de Hirsch”, aparuta în 1919. Sub auspiciile sinonismului (prima sectie de „Hoverei Sion” se întemeia în 1891, fiind urmata de cercul „Carmel”,în 1901, apoi de sectia „Macabea” în 1902) se organizau multe manifestari culturale: cercuri de lectura, biblioteci cu lucrari în idis, româna si germana, conferinte despre istoria evreilor, sezatori literare, cursuri de ebraica, prezentarea unor piese de teatru. Dupa primul razboi mondial, când aceste activitati erau interzise, vechea sectie sionista îsi relua activitatea cu traditionala serbare de Hanuca. Se reiau cursurile de ebraica, se strâng noi fonduri si se organizeaza o gradinita de copii. În anii 1920 mai luau fiinta o asociatie sportiva (1922), o alta numita „Macabi” (1922) care organiza festivaluri literar-artistice, si clubul „Iavne” (1926), cu o sectie de sah.Domeniul care aduna însa cel mai bine energiile comunitatile era învatamântul. În 1834, în orasul Podu Iloaiei existau deja trei dascali, numiti „melamdim”, pentru ca numarul lor sa se dubleze în 1845. În 1882 se stia ca unii copii din orasul Podu Iloaiei frecventau cursurile de Tora, special organizate pentru saraci, altii urmând fie scolile confesionale(în 1904 erau 5 aziluri confesionale), fie cursurile scolii primare publice. O statistica din 1898 arata ca în orasul Podu Iloaiei erau 4 dascali si 4 ajutoare (belferi), 2 învatatori care predau în particular româna, idis, germana, franceza, ebraica, aritmetica si ceva caligrafie. Învatamântul public, al statului, a început în comuna în 1862 pentru baieti si în 1865 pentru fete, functionând bine abia din 1867. Se primeau si evrei, dar cu unele inconveniente: baietii sedeau cu capul descoperit, frecventau scoala si sâmbata, zi în care nu scriau, trezind animozitati previzibile. Totusi, scoala primara din orasul Podu Iloaiei avea în 1884 în clasa I- 33 de elevi, dintre care 17 evrei, în clasa II - 8 evrei si 5 crestini, în clasa III - 9 evrei si 5 crestini. Iar din cele 58 de eleve ale scolii primare de fete numai 15 erau crestine. Ca urmare a încercarilor de a se limita accesul evreilor la instructie (prin legile din 1883 si 1896, care prevedeau primirea strainilor neprotejati de o putere straina numai „în limita locurilor disponibile” si neaparat cu taxa), în 1898 debuta scoala primara mixta, israelito-româna, întretinuta din donatii, baluri etc.A functionat mai întâi pe strada Garii, dar devenind neîncapatoare, la 11 mai 1914 se punea piatra de temelie a unui local nou, inaugurat la 25 ianuarie 1915. În timpul primului razboi mondial scoala era rechizitionata pentru a folosi ca spital militar. O data sfârsite ostilitatile, ea îsi relua activitatea, dar numai pâna în 1942, când evreii din orasul Podu Iloaiei erau evacuati la Iasi.
Învatamântul evreiesc din orasul Podu Iloaiei a dat vietii culturale si civice câtiva reprezentanti de seama: Buchman, Ghetel, inginer, implicat în viata publica a Iasului. Cohn, Ghersen, ziarist, redactor la „Di idise tukunft”(1899) Frenkel, Eliezer, autor al mai multor volume de eseuri si critica literara: „Naie idise dichtung”, „Problema evreiasca”(1946), „Dus idise vort”(1947) Kara, Itic, istoric, critic literar, teatral, prozator, a publicat în volumele „Marturii de veacuri”(1947), „Idise gramatik”(1948) Magder, Adolf, a publicat în volumele „Alia”(1913), „Marile erori”(1923), „Minunea minunilor”(1924). Podoleanu, Solomon, publicist, istoric; a publicat în volumele „Istoria presei evreiesti din România”(1938), „60 de scriitori români de origine evreiasca”(1935). Schwartz, Iulian, actor, om de cultura, scriitor, a publicat în volumele „Der farkisefter sraiber”(1947), „10 idise folksliden”(1947), „Literarise dermonungen”(1975), „Portret in eseien”(1979). Schwartz, Simcha, om de teatru, scriitor, scuptor; a publicat în volumele „Baudelaire, Verlaine; a activat în teatrul „Hakl Bakl” din Paris (1945-1956) Vigder, Litman, scriitor, traducator al lui Arghezi în idis(1965). Westler, Ghedale, om de teatru, recitator. Itik Kara (Svart), nascut la 13 octombrie 1906 în Podu Iloaie. A facut scoala primara aici, apoi a studiat la Liceul National din Iasi si a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Cernauti.Debutul sau publicistic are loc în anii 1932. Autor a mai multor lucrari de istorie si istorie literara, în româna si în idis. A scris monografiile comunitatilor evreiesti din orasele: Podu Iloaie, Bacau si Iasi, publicate de Editura Hasefer. Este laureat a doua premii în Israel si a premiului Hurmuzachi al Academiei Române, pe anul 1991.7
Sarbatoarea "Adormirea Maicii Domnului"
Sărbătoarea ,,Adormirea Maicii Domnului” a fost pentru satul Holm, in acest an un prilej de mare bucurie şi trăire duhovnicească. Satul a devenit ca un ,,muşuroi de furnici”prin pregătirile intense care s-au desfăşurat pentru săbătoarea Bisericii şi a satului Holm. Printre acestea amintim activităţile ecologice, pregătirile pentru masă, repetiţiile pentru slujba religioasă şi programul artistic de la agapa frăţească.
Toate acestea s-au întâmplat la iniţiativa preotului paroh Ionuţ Dascălu, alături de care au fost în primul rând oamenii inimoşi, tinerii şi copiii ai satului Holm. Au colaborat cu parohia Holm, Primăria Oraşului Podu Iloaiei, prin ajutorul şi prezenţa domnului primar Petru Baciu, Şcoala ,,Alexandru I. Cuza”, Casa de Cultură a Studenţilor, Iaşi (care ne-au împrumutat costume naţionale) şi Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi Români, filiala Iaşi.
Seara, în ajun de sărbătoare , creştinii au participat cu multă evlavie la slujba Prohodului Maicii Domnului, iar unii dintre ei au mărturisit ca s-au simţit ca în seara Învierii Domnului. La această slujbă a slujit un sobor de preoţi printre care amintim pe Pr. Cristian Rotaru – Hoiseşti (Dumeşti), Pr. Mihai Zvorâşte – Hărpăşeşti (Popeşti) şi Pr. Iulian Adam – Bahlui (Cotnari).
A doua zi, îmbrăcaţi în costume naţionale, tinerii şi copii s-au apropiat cu paşi repezi de Sfânta Biserică. Începând cu ora 8:00 creştinii au participat la Slujba Utreniei, Acatistul Adormirii Macii Domnului şi Sfânta Liturghie. Slujba a fost oficiata în sobor împreună cu Pr. Cristian Rotaru si Pr. Teodor Ghiba – Cosiţeni. Corul a fost alcatuit din tinerii parohiei Holm împreună cu alţi tineri din Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Târgu Neamţ, Hârlău, Piatra Neamţ şi Roma (Italia).
La slujba de hram ne-am bucurat de prezenta alături de comunitatea noastră a domnului deputat Cristian Adomniţei, a domnului primar Petru Baciu şi a domnului consilier Constantin Chiriac.
După Sfânta Liturghie ne-am aşezat cu toţii la agapa (masa) frăţească pregătită cu atât de multă dragoste şi pricepere de către gospodinele şi gospodarii satului. Spre finalul mesei doamna preoteasă Anca Dascălu împreună cu talentaţii tineri şi copii au susţinut un frumos program artistic ce s-a încheiat cu o horă la care au participat şi cei prezenţi la masă.
Ziua s-a încheiat cu un imens foc de tabără presărat cu cântece populare şi haiduceşti, moment care a încheiat o sărbătoare a comuniunii pentru toti cei prezenţi.
Cu sufletele încărcate de emoţie şi entuziasm am pus temelia viitoarei case de prăznuire unde, cu ajutorul lui Dumnezeu şi a celor ce ne sunt alături vom prăznui ,,Adormirea Maicii Domnului” în viitorul apropiat.
Pentru cei care vor să ne sprijine sub orice formă în realizarea acestui proiect, ne pot ajuta fie cu materiale de construcţie, fie cu bani în contul deschis la BCR, Podu Iloaiei RO22RNCB0177117706600001, Parohia Adormirea Maicii Domnului. (0740391869 Pr. Ionut Dascalu).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)