”Nu există popoare bune şi popoare rele. Există doar oameni buni şi oameni răi”

DESPRE ORASUL PODU ILOAIEI

Podu Iloaiei este o localitate în județul Iași, la circa 25 de kilometri vest de Iași. A fost declarat oraș la 12 octombrie 2005.

          Orasul  Podu Iloaiei este situata în partea de nord-est a României, fiind traversata de paralela 47º13' latitudine nordica si meridianul de 27º16' longitudine estica. Din punct de vedere geografic, se afla la est de Carpatii Orientali, în Depresiunea Jijia-Bahlui, la confluenta Bahluiului cu Bahluietul. Administrativ, Orasul Podu Iloaiei face parte din Judetul Iasi, avand aproximativ 10.500 locuitori, în majoritate de religie ortodocsi. Localitatea se afla pe un important ax de circulatie, pe drumurile care veneau de peste Carpati si duceau spre Iasi si de aici spre Crimeea. Si-a sporit importanta o data cu construirea caii ferate Iasi-Pascani, acest amanunt logistic implicând mica asezare în tragicele evenimente de la sfârsitul lui iunie 1941 care au avut un mare impact asupra comunitatilor de evrei din acest mic orasel.Comunitatea evreeasca din localitatea Podu Iloaiei a aparut în a doua jumatate a secolului XVIII si în prima jumatate a celui urmator, pe fondul general al marilor miscari demografice provocate de razboiul de sapte ani (1756-1763), de a doua si a treia împartire a Poloniei (1792, 1795) si mai ales de razboaiele ruso-austro-turce (1769-1774, 1787-1792, 1806-1812, 1828-1830).Pe de o parte, conflictele armate, pogromurile, prevederile fiscale si administrative antievreiesti ori încercarile de modernizare fortata înasprisera situatia evreilor din Prusia, tarile baltice, Cehia, Moravia, Silezia, Galitia si Rusia, îndemnându-i sa emigreze spre sud, într-o zona vecina, cu care mai avusesera contacte comerciale înca din secolul XVII.. Localitatea Podu Iloaie este mentionata în documente înca din secolul XVII (prima oara se pare ca în 1646). În preajma sa a avut loc lupta dintre domnitorul Vasile Lupu si succesorul sau Gheorghe Stefan (1653). Potrivit unei legende, numele locului ar fi fost Podu Lel(i)oaei, dupa evreica-hangita care ar fi construit, o punte peste Bahlui pentru a-si atrage clientii. Dar adevaratul început al târgusorului se leaga de domnia lui Ionita Sandu Sturdza. El confirma, în 1823, hrisovul din 1818 al domnitorului Scarlat Calimachi, ce acorda hatmanului Constantin Palade dreptul de întemeiere de târg la Podu Iloaie, pe mosia sa de la Totoiesti. În acest document se prevedeau explicit, în 16 puncte termenii întelegerii între proprietar si viitorii locuitori. Se prevede clar dreptul evreilor de a avea macelarii, de „a-si coace pâine si covrigi pentru casa”, de a avea „doua sinagogi, doua case pentru hahami lânga scoli, feredeul (baia publica) si tintirimul (cimitirul)” scutite de taxa („bezman”). O prevedere financiara a marcat si arhitectura specifica târgusorului: „fiecare poate expune marfa în fata casei; daca o face la capatul ulitei sau în medean, plateste proprietarului o taxa”.Înca se mai pastreza cateva case, „pe ulita mare”, care au intrarea direct din drum spre ceea ce era afacerea familiei, pravalia, atelierul, cârciuma, biroul s.a., dupa care urmau spatiile anexe, specifice unei economii semi-urbane si de locuire. Odata cu înfiintarea consulatelor straine din Iasi (prusac, austriac, francez, rus), la sfârsitul secolului XVIII si începutul celui urmator, evreii dobândeau dreptul de a se pune sub protectia acestor agentii, devenind „suditi”, adica supusi straini (cei care nu erau sub protectie straina erau numiti „raiale”, având un statut juridic si fiscal diferit). Numarul lor a crescut decisiv dupa 1829, când comertul extern al Tarilor Române era scos de sub tutela monopolului otoman, iar sansele de a prospera cresteau simtitor. Analizându-se evolutia oraselor din Moldova de pâna la Prut, s-a constatat ca în intervalul 1800-1850 au aparut aproximativ 60 de târguri noi, care se împart totusi în doua categorii: a) aceea a oraselor, considerate centre urbane cu o vechime remarcabila, din care face parte si Târgu Frumos; b) aceea târgurilor, ca centre semiurbane, cu activitati monofunctionale, careia îi apartine si Podu Iloaiei. Ultimul exemplu este un rezultat al afluxului imigrationist de dupa 1820, un caz graitor al extinderii târgurilor pe directia nord-sud, catre Iasi.

2 comentarii:

  1. 1. Si cu limba romana, grav afectata in acest text, ce facem?
    2. De ce vorbiti de comunitatea de evrei de atunci si nu de comunitatea de rromi de acum?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai cum sa vb de rromi,aia sunt simpatizantii primarului,ei l au votat

    RăspundețiȘtergere